"Present Simple Tense" sau cum trebuie o mama sa predea toate disciplinele
Mi-ar fi de mare ajutor daca as gasi un blog al vreunei mamici cu copil scolar de ciclu primar. Poate as mai vedea si alt gen de abordari, poate as mai invata cate ceva sau poate m-as linisti sa stiu ca nu-s singura debusolata din Univers.
Sunt profesor cu norma intreaga in viata de zi cu zi si mi-am propus cu fiica-mea acasa sa fiu doar mama, bucatareasa, prietena, orice dar sa nu "o invat" nimic din ale scolii.
Mi-a iesit timp de doi ani de minune. Nu m-am bagat sa zic nici pss. Trageam cu ochiul la caiete, la teme, cand si cand, uneri multumita, alteori zicand in gand "se putea si mai bine", treceam mai departe. Cu toata increderea in doamna invatatoare,..... inainte mergem!
A inceput al treilea an. Nicio sofisticarie, niste texte de transcris, niste raspunsuri pe baza unor texte citite, niste adunari si scaderi, banalitati. Nu verificam temele zilnic, nu de lene, ci doar sa cultiv in ea responsabilitatea lucrului facut de mana ei. Si calma as mai sta pana in cls a XII-a si dupa, daca limbile straine m-ar lasa.
M-a lovit prima data, acum doua saptamani germana. N-am studiat-o si nu pot sa ajut. Asa greu e cand striga copilul "ajutor, mama!" si nu poti sa o faci... .
Dar m-am revansat la engleza. English Teacher m-am simtit, zau. Incepe fiica-mea temelenas usual si dureaza, si dureaza si trece vremea si nu mai termina.
- Mamico, nu mai stiu daca David e mofturos.
-Cine e David, draga mea?
-Uite e un nume dintr-o propozitie pe care trebuie s-o traduc. Teacher a spus ca: Anna, Mary, John sunt mofturosi si la toate actiunile lor punem -s la final. Dar de David nu stiu daca si el e mofturos, daca "ride the bike" sau "rides the bike".
OMG, aici m-am blocat. De mofturosi din astia n-am auzit in viata mea. Pun mana pe caietul de notite, pe "Primary Colors" si nu ajung niciunde. Aici e aici, pana aici mi-a fost....ma apuc de predat la domiciuliu si asa n-am facut-o niciodata si mai si...la domiciliul meu. Suflec manecile. Trei coli A4 am insirat, am luat-o de la facerea lumii si am terminat cu verbele terminate in "Y" precedate de consoana sau vocala. Offff. Mi-ar fi placut sa fiu English Teacher. Dar nu pentru copilul meu.
Si era asa descumpanita si asa confuza pana sa-mi ceara ajutorul ....
Uite asta as vrea sa fie o lectie pe care sa i-o predau fiicei mele
duminică, 29 noiembrie 2015
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Mama fara scoala
Traiesc intr-o lume de mame perfecte, ca si mine. Inconjurata zilnic de sfaturi si experiente traite sau inchipuite, de idealuri proiectate in copii, de frici inchipuite sau bine fondate si adesea nu mai stiu cine sunt, daca sunt bine si daca e in regula drumul pe care ma indrept spre viitor.
- I se mai intampla cuiva?
Am facebookul plin de "7 lucruri pe care trebuie sa le faci pentru copilul tau", "10 intrebari pe care trebuie sa ti le pui despre copilul tau", "5 intrebari pe care trebuie sa i le adresezi copilului cand vine de la scoala", "3 mituri ale copilului perfect", si inca pe putin 20 de postari zilnice despre alte aspecte importante in ale "parentingului neconditionat".
- Voua va iese interpretarea lor? Le interpretati corect si le folositi?
Daca-mi stergi totul din minte si ma iei la intrebari la 6:30 dimineata, nu mai stiu nimic si am in minte doar asta
I-am scris-o pe mana, i-am scris-o pe un post-it pe suportul de creioane de pe birou, pe un A4 deasupra oglinzii de la baie, dar as vrea sa i-o scriu in suflet, fix pe inimioara. Cum sa fac eu oare?
- I se mai intampla cuiva?
Am facebookul plin de "7 lucruri pe care trebuie sa le faci pentru copilul tau", "10 intrebari pe care trebuie sa ti le pui despre copilul tau", "5 intrebari pe care trebuie sa i le adresezi copilului cand vine de la scoala", "3 mituri ale copilului perfect", si inca pe putin 20 de postari zilnice despre alte aspecte importante in ale "parentingului neconditionat".
- Voua va iese interpretarea lor? Le interpretati corect si le folositi?
Daca-mi stergi totul din minte si ma iei la intrebari la 6:30 dimineata, nu mai stiu nimic si am in minte doar asta
I-am scris-o pe mana, i-am scris-o pe un post-it pe suportul de creioane de pe birou, pe un A4 deasupra oglinzii de la baie, dar as vrea sa i-o scriu in suflet, fix pe inimioara. Cum sa fac eu oare?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

